am terminat sesiunea dublă şi am făcut ceva interesant în „vacanţa” mea, adică aceste câteva zile până încep iar cursurile... un precin din liceu m-o adăugat pe feisbuc, avea linkul ăsta interesant cu camera obscură şi în două ore l-am executat şi eu. la mine nu cu aşa rezultate că am o casă cu arhitectură urâtă la care mă uit pe geam şi un nuc mai drăguţ decât casa aia, plus că nu a fost soare azi şi l-am gătat pe la amiază, aproape de apus... totuşi! totuşi, am reuşit experimentul: mi-am transformat camera în cameră obscură.
arată genial! nucul meu e cu susu-n-jos deasupra patului, cerul e pe jos şi juma din pereţi şi casa e pe uşă, cu geamurile ei pe uşa mea. mâţul meu e fascinat. cred că vede mult mai multe decât mine în lumina obscură lăsată în cameră de pătrăţelul de aproape doi pe doi centimetri. vede păsările care trec pe cer (proiectat şi la mine-n cameră pe pereţi), alea de se aleargă printre crengile nucului, şi are comportament de vânător, sare pe pereţi după păsări să le prindă... ce n-aş da să văd cu ochii lui la crepuscul...
mă gândeam... stând in pat şi savurând „oraşul” meu de pe pereţi... mă gândeam la anne frank, când am vizitat casa din amsterdam unde se ascundeau familia ei şi încă una... cum erau zăbrele de lemn pe geamuri, întuneric înăuntru, aşa stăteau tot timpul... mă gândeam câţi oare au folosit fenomenul camerei obscure ca să „vadă” ce se întâmplă afară cât stăteau ascunşi de nazişti...
0 comments:
Trimiteţi un comentariu